ÎNCORONÁ, încoronez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) pune coroană de monarh; p. ext. a deveni sau a învesti pe cineva monarh. 2. Tranz. A împodobi cu ceva (în formă de coroană); a încununa. 3. Tranz. Fig. A desăvârși o lucrare, o operă, o activitate; a reprezenta în activitatea cuiva realizarea cea mai valoroasă; a încununa (2). – Din lat. incoronare. Vezi definitia »

EXSANGVINÁ vb. tr. a face operația de exsangvinație. (< fr. exsanguiner) Vezi definitia »

domina universul opereiștie totul despre personaje si intamplarile pe car le relateazaçhiar poate dezvalui gandurile ascunse ale personajelor(Nicolae Filimon: „Ciocoii vechi si noi” Vezi definitia »

ciná (-éz, -át), vb. – A lua masa de seară. – Mr., megl., țin, istr. cir. Lat. cēnāre (Pușcariu 369; Candrea-Dens., 342; REW 1803; DAR); cf. it. cenare, prov., cat., sp. cenar, port. cear. Cf. cină. Vezi definitia »

CONTAGIONÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) contagia. [Pron. -gi-o-. / < fr. contagionner]. Vezi definitia »