întristăciúne s.f. (înv.) întristare. Vezi definitia »

ELOCUȚIÚNE s. f. 1. fel de exprimare a ideilor, a gândurilor. ◊ alegerea și dispunerea cuvintelor într-un discurs. 2. parte a retoricii care tratează problemele de stil. (< fr. élocution, lat. elocutio) Vezi definitia »

CONSEMNAȚIÚNE s.f. (Rar) Consemnare. ◊ Casă de economii și consemnațiuni = instituție la care se depun economiile spre păstrare și valorificare. [Var. consemnație s.f. / după fr. consignation, it. consegnazione]. Vezi definitia »

DEFLECȚIÚNE s.f. v. deflexiune. Vezi definitia »

PERFECȚIÚNE s.f. Caracterul a ceea ce este perfect; desăvârșire. [Pron. -ți-u-, var. perfecție s.f. / cf. fr. perfection, lat. perfectio]. Vezi definitia »