STIC, sticuri, s. n. Orificiu de golire la furnalul de oțel Siemens-Martin. Vezi definitia »

PERMANGÁNIC, -Ă, permanganici, -ce, adj. (Chim.) Care se referă la unii compuși ai manganului, care conține unii compuși ai manganului. ◊ Acid permanganic = acid care conține mangan, stabil numai în soluție apoasă, folosit ca oxidant. – Din fr. permanganique. Vezi definitia »

ORTOPÉDIC, -Ă adj. Referitor la ortopedie. [< fr. orthopédique, germ. orthopädisch]. Vezi definitia »

DIACÓNIC, (rar) diaconice, s. n. Loc în altar unde se păstrează veșmintele liturgice. [Pr.: di-a-] – Din sl. dijakonĩnikŭ. Vezi definitia »

MIZELÍC s. n. v. mizilic. [DMLR] Vezi definitia »