afuma, afum v. r. a se îmbăta ușor; a se ameți Vezi definitia »

AUTOPROCLAMÁ vb. I. refl. A se proclama singur. [< auto¹- + proclama]. Vezi definitia »

ARMÁ, armez, vb. I. Tranz. 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei. ♦ Tranz. și refl. (Pop.) A (se) înarma. 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența. ♦ A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături. 3. A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar. – Din fr. armer, it. armare, lat. armare. Vezi definitia »

STIMÁ vb. I. tr. A avea stimă, considerație (pentru cineva sau ceva); a cinsti, a respecta. [P.i. -mez. / < it. stimare, lat. aestimare – a prețui]. Vezi definitia »

BĂSMÁ s. f. v. basma. Vezi definitia »