SUFLĂTÓR, (1, 2) suflători, s. m., (3, 4) suflătoare, s. n. 1. S. m. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. 2. S. m. Persoană care cântă la un instrument de suflat. 3. S. n. Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită, pentru a-i da diverse forme. 4. S. n. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei locomotive. ♦ Suflai. – Sufla + suf. -ător. Vezi definitia »

BĂLĂIÓR, -OÁRĂ, bălăiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bălai. [Var.: (reg.) bălăoáră adj. f.] Vezi definitia »

DESCĂRCĂTÓR, -OÁRE, descărcători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care descarcă, care provoacă descărcarea; (despre acte) care eliberează de răspundere; justificativ. 2. S. n. Dispozitiv pentru descărcarea benzii de cauciuc a unui transport în diferite puncte de pe traseul său. ♦ Dispozitiv de descărcare prin răsturnare a vagoanelor de mină, a vagoanelor de marfă etc. 3. S. n. (În sintagma) Descărcător electric = aparat de protecție a instalațiilor electrice împotriva supratensiunilor, destinat limitării valorilor acestora. – Descărca + suf. -ător. Vezi definitia »

ROGATÓR s. m. persoană care redactează un act, un document. (< lat. rogator) Vezi definitia »

smintitór, smintitoáre, adj. (înv.) 1. care influențează judecata normală; care tulbură. 2. dăunător. 3. schimbător. Vezi definitia »