PROCURATÓR s.m. 1. Magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, însărcinat cu strângerea dărilor și cu repartizarea cheltuielilor. ♦ Înalt demnitar în vechile republici Genova și Veneția. 2. Mandatar; procurant. [< lat. procurator, cf. fr. procurateur. Vezi definitia »

CARACTERIZATÓR, -OÁRE adj. care caracterizează; caracterizant. (< fr. caractérisateur) Vezi definitia »

DECÓR, decoruri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte care servesc la crearea cadrului în care se desfășoară un spectacol de teatru, balet, film. ♦ Fig. Cadru, ambianță în care se petrece o acțiune; peisaj, tablou. 2. Ceea ce servește pentru a decora ceva; ornament, podoabă; ornamentația interioară sau exterioară a unei clădiri, a unei săli, a unui obiect etc. – Din fr. décor. Vezi definitia »

AUTOMOTÓR, automotoare, s. n. Vehicul de cale ferată prevăzut cu motor propriu și folosit pentru transportul de călători. ◊ (Adjectival) Tren automotor. [Pr.: a-u-] – După fr. automoteur. Vezi definitia »

POVESTITÓR, -OÁRE, povestitori, -oare s. m. și f. Persoană care povestește (1), care știe să povestească frumos, să spună povești; scriitor, autor de povești (1); narator, povestaș, povestar. – Povesti + suf. -tor. Vezi definitia »