FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. Vezi definitia »

ÎMBARCÁ vb. I. A (se) urca pentru călătorie, pentru transport, într-o navă (mai ales maritimă), într-un vehicul. \ (Fig.) A se îngaja împreună (cu) într-o acțiune. Vezi definitia »

DERETECÁ vb. I v. deretica. Vezi definitia »

CĂSCÁ, casc, vb. I. 1. Tranz. A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc. ◊ Expr. A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naivă; p. ext. a umbla fără nici o treabă, a pierde vremea. A căsca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgâi; p. ext. a băga de seamă, a fi atent. ◊ Compus; cască-gură s. m. = gură-cască. 2. Intranz. A deschide gura mare printr-o mișcare de inspirare adâncă, urmată de o expirație prelungită, trădând oboseală, plictiseală și mai ales somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (puțin); a se crăpa. – Lat. *cascare. Vezi definitia »

CIPILICA, cipilice, s.f. 1. basc ; 2. fes Vezi definitia »