TENSIÚNE, tensiuni, s. f. 1. Stare a ceea ce este întins; încordare. ♦ Fig. Situație încordată; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forță interioară care ia naștere într-un corp supus unor forțe exterioare. 2. Diferență de potențial între două puncte ale unui câmp electric. 3. Presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 4. (Fiziol.; în sintagmele) Tensiune arterială = presiune cu care circulă sângele în artere, echivalentă cu presiunea pe care sângele o exercită asupra pereților arteriali; presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică. Tensiune oculară = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis. Vezi definitia »

EVERSIÚNE, eversiuni, s. f. 1. (Livr.) Răsturnare; ruinare. 2. (Med.) Ieșire a unei membrane din cavitatea ei naturală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. éversion, lat. eversio, -onis. Vezi definitia »

MANSUETÚDINE s. f. (Livr.) Blândețe, bunătate; îngăduință, răbdare; milă, omenie. – Din lat. mansuetudo, -inis, it. mansuetudine. Vezi definitia »

COMPREHENSIÚNE s.f. Putere de pătrundere, de înțelegere; pricepere; cunoștință, cunoaștere. ♦ (Log.) Conținut. [Pron. -si-u-. / cf. fr. compréhension, lat. comprehensio]. Vezi definitia »

REDUCȚIÚNE s. f. v. reducție. Vezi definitia »