TRANSPÚNE vb. I. tr. a schimba, a muta ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare în alta. ◊ (fig.) a reda ceva (în scris, pe scenă, pe ecran). ◊ a transcrie, a executa o bucată muzicală în altă tonalitate decât cea inițială. ◊ a muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în altă parte, schimbându-i semnul. II. refl. (fig.) a se situa cu mintea în altă împrejurare, în alt timp. (după fr. transposer, lat. transponere) Vezi definitia »

EGRESIÚNE s.f. (Liv.) Ieșire. [< lat. egressio]. Vezi definitia »

CONTAGIÚNE s.f. Molipsire, contaminare, contagiu. [Cf. fr. contagion, it. contagione, lat. contagio – contact]. Vezi definitia »

ESTIMAȚIÚNE s.f. v. estimație. Vezi definitia »

ALOCUȚIÚNE, alocuțiuni, s. f. Scurtă cuvântare ocazională. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. allocution, lat. allocutio, -onis. Vezi definitia »