SECHÉLĂ s.f. Urmă, consecință, tulburare funcțională sau organică care rămâne în urma unei boli, intervenții chirurgicale etc. ♦ (Fig.) Urmă, urmare. [< fr. séquelle, cf. lat. sequela – consecință]. Vezi definitia »

GALACTÓZĂ s. f. substanță organică asemănătoare cu glucoza, din lapte. (< fr. galactose) Vezi definitia »

ploșteáncă, ploșténce, s.f. (înv. și reg.) 1. bucată de teren mlăștinos. 2. unitate de măsură pentru pământ. Vezi definitia »

léucă (léuci), s. f. – Fuscel de loitră, parte a carului care se sprijină cu un capăt în osie cu celălalt în loitră. Germ. Leichse, prin intermediul mag. löcs (Cihac, II, 170; Tiktin; Scriban). Forma leucă este o reconstrucție analogică, pornind de la pl. leuci, leoci. Cf. slov. levča, sb. lijevča, bg. levka (acesta din urmă probabil din rom.). – Der. leucaș, adj. (încovoiat, răsucit); leucit, adj. (bătut cu bățul). Vezi definitia »

MÂNCĂRÍCĂ, mâncărele, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui mâncare (3). 2. (Reg.) Tocană. – Mâncare + suf. -ică. Vezi definitia »