SEÁRĂ, seri, s. f. Parte de la sfârșitul zilei, când începe să se întunece; interval de timp cuprins între sfârșitul zilei și momentul când cineva își încheie activitatea, se duce la culcare. ◊ Loc. adv. De cu seară = încă din timpul serii precedente; o dată cu venirea serii, la începutul serii. Către (sau spre, înspre, pe) seară = când se lasă seara. ◊ – Expr. Bună seara! formulă de salut, la întâlnire sau la despărțire, în timpul serii. A da (cuiva) bună seara sau a-și lua (de la cineva) bună seara (sau seara bună) = a saluta (pe cineva) în timpul serii. ♦ (Adverbial; în forma seara) în timpul de la sfârșitul zilei, când începe să se întunece; în fiecare zi când începe să se întunece. – Lat. sera. Vezi definitia »

serveálă, servéli, s.f. (reg.) mâncare (de adus la masă). Vezi definitia »

perevíză, perevíze, s.f. (înv.) cartușieră (purtată de-a curmezișul pieptului). Vezi definitia »

FUXÍNĂ s.f. v. fucsină. Vezi definitia »

REÁZĂMĂ formă verbală (poate incorectă) v. CLAMPĂ. (Reg.) Clanță. ♦ Limbă de metal care se reazămă pe clempuș pentru a închide ușa. [DEX '98] Vezi definitia »