CHITÁRĂ, chitare, s. f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. ◊ Chitară electrică = chitară fără cutie de rezonanță, prevăzută cu un transductor care transformă vibrațiile coardelor în tensiuni alternative de audiofrecvență amplificate prin mijloace electronice. [Var.: ghitáră s. f.] – Din it. chitarra. Vezi definitia »

busólă (busóle), s. f. – Instrument alcătuit dintr-un cadran și un ac magnetic care se așază pe direcția nord-sud. – Mr. pusulă. Fr. boussole. În mr., din tc. pusula (‹ ngr. μπούσουλα). Vezi definitia »

ZVÂCNITÚRĂ, zvâcnituri, s. f. Zvâcnet, palpitație, pulsație. – Zvâcni + suf. -tură. Vezi definitia »

INIȚIÁLĂ s.f. Literă, sunet cu care începe un cuvânt. [Pron. -ți-a-. / cf. fr. initiale, it. iniziale]. Vezi definitia »

PTOMAÍNĂ, ptomaine, s.f. Substanță rezultată din putrefacția proteinelor animale. Vezi definitia »