CAVALÉR, cavaleri, s. m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul și în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, inițial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui. 2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios. 3. Titlu onorific conferit, în unele țări, posesorului anumitor decorații importante. 4. Persoană având titlul de cavaler (1-3). 5. Călăreț. 6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegație, generos și nobil; om amabil, binevoitor, îndatoritor. 7. (Pop.) Tânăr necăsătorit, holtei, burlac. ◊ Cavaler de onoare = tânăr necăsătorit care însoțește pe miri la cununie. – Din rus. kavaler (< fr.). Vezi definitia »

GAZIÉR, -Ă adj. referitor la gaz. (< fr. gazier) Vezi definitia »

BAYER, Raymond (1898-1959), estetician și filozof francez. A preconizat o estetică pozitivă, elaborînd în acest scop metoda „realismului operatoriu” („Estetica grației”, „Eseu asupra metodei în estetică”). Vezi definitia »

ASTER- v. astro-. Vezi definitia »

PANIÉR s. n. 1. coșuleț, paner. 2. jupon cu balene care susține fusta înfoiată în șolduri; (p. ext.) rochie cu un astfel de jupon. (< fr. panier) Vezi definitia »