AEROMECÁNICĂ s. f. ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor. (< fr. aéromécanique) Vezi definitia »

ELECTRONOPUNCTÚRĂ s. f. Metodă terapeutică de stimulare a punctelor active ale corpului prin atingere cu un electrod care primește impulsuri electrice. – Electron[ică] + [acu]punctură. Vezi definitia »

DIGENÉZĂ s.f. (Biol.) Însușire a unor viețuitoare de a avea două moduri de reproducere (sexuată și asexuată). [Cf. gr. dis – de două ori, genesis – naștere]. Vezi definitia »

ACROBÁTICĂ s.f. Arta de a face acrobații, arta acrobatului. [Gen. -cii. / Cf. germ. Akrobatik]. Vezi definitia »

HELIOCENTRÁLĂ, heliocentrale, s. f. Centrală electrică solară. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliocentrale. Vezi definitia »