BIÉLĂ, biele, s. f. Organ de mașină în formă de bară, făcând parte dintr-un mecanism de transformare a unei mișcări rectilinii în mișcare de rotație și invers. [Pr.: bi-e-] – Fr. bielle. Vezi definitia »

CLORÚRĂ s. f. sare a acidului clorhidric, combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică; clorid. ♦ ~ de sodiu = sare de bucătărie. (< fr. chlorure) Vezi definitia »

ENTIMÉMĂ, entimeme, s. f. Formă prescurtată de silogism, în care una dintre premise sau concluzia nu este exprimată, ci subînțeleasă. – Din fr. enthymème, lat. enthymema. Vezi definitia »

TRẤMBĂ, trâmbe, s. f. 1. Bucată mare de pânză sau de stofă (făcută sul); val. 2. Dungă, fâșie. 3. Val, vârtej de apă, de praf etc. 4. Rând, șir, lanț. 5. Ceată, grămadă (de oameni), pâlc. – Din sl. tronba. Vezi definitia »

TROFOMORFÓZĂ s. f. modificare morfologică a vegetalelor datorată condițiilor de nutriție. (< fr. trophomorphose) Vezi definitia »