BARBÉTĂ, barbete, s. f. 1. Smoc de barbă (1) lăsat să crească pe părțile laterale ale feței. 2. Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcații de o navă sau de chei. – Din it. barbetta. Vezi definitia »

stoáră, stoáre, s.f. (reg.) ceată. Vezi definitia »

ADÂNCITÚRĂ, adâncituri, s. f. Parte adâncită, scobită a unei suprafețe; scufundătură. – Din adânci + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

BASIDIOMICÉTĂ, basidiomicete, s. f. (La pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite la care sporii se formează la exterior, pe basidii; (și la sg.) ciupercă facând parte din această clasă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. basidiomycètes. Vezi definitia »

TETRASULFÚRĂ s.f. (Chim.) Sulfură a cărei moleculă conține patru atomi de sulf. [< fr. tétrasulfure]. Vezi definitia »