INTELIGÉNȚĂ, inteligențe, s. f. 1. Capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior; deșteptăciune. ◊ Inteligență artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane. ♦ Persoană inteligentă. 2. (Înv.; art.) Totalitatea intelectualilor; intelectualitate (2). [Var.: inteligínță s. f.] – Din fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz, rus. inteligenciia. Vezi definitia »

CAFEÍNĂ s.f. Alcaloid care se extrage din cafea și din ceai, întrebuințat ca excitant al sistemului nervos și ca stimulent al inimii. [Pron. -fe-i-. / < fr. caféine]. Vezi definitia »

STROFOÍDĂ s.f. Curbă plană, loc geometric al focarelor conicelor obținute prin intersectarea unui con cu un plan care se rotește în jurul unei perpendiculare pe o generatoare a conului. [Pron. -fo-i-. / < fr. strophoïde, cf. gr. stropheion – odgon, eidos – formă]. Vezi definitia »

ZÁRĂ s. f. Lichid albicios și acrișor care rămâne după ce s-a ales untul. – Cf. alb. dhallë. Vezi definitia »

potcovíță, potcovíțe, s.f. (reg.) șină de fier sau de fier laminat din care se fac potcoave sau cercuri la butucii roților de car. Vezi definitia »