FIZIONOMÍE s.f. 1. Expresie particulară a trăsăturilor feței cuiva; chip, figură. 2. (Fig.) Structură, înfățișare caracteristică (a unei epoci, a unei colectivități de oameni etc.). [Gen. -iei, var. fiziognomie s.f. / < fr. physionomie, it. fisionomia, cf. gr. physis – natură, nomos – lege]. Vezi definitia »

amfimixie s.f.Tip de inmultire in care zigotul se formeaza dupa unirea gametilor de sex contrar.-Din fr,amphmixie. Vezi definitia »

ANIMOLOGÍE s. f. știința sistemului conceptual sau a activităților spirituale referitoare la instituțiile sociale, artă, religie etc. (cf. lat. animus, spirit, inteligență) Vezi definitia »

AMICÍE, amicii, s. f. (Înv.) Amiciție. – Din amic + suf. -ie. Vezi definitia »

PNEUMOTERAPÍE s.f. Metodă terapeutică, în bolile pulmonare, constând în inspirarea de aer comprimat sau rarefiat. [Gen. -iei. / < fr. pneumothérapie, cf. gr. pneumon – plămân, therapeia – tratament]. Vezi definitia »