témnic (-ce), s. n. – Adăpost în pămînt în care se țin stupii iarna. Sl. tĭmĭnŭ „întunecat”, cu suf. -nic, cf. tainic, dornic (Cihac, II, 407; Tiktin; Candrea). – Der. temniță, s. f. (închisoare), din sl. tĭmĭnica (Miklosich, Slaw. Elem., 50), cf. bg. tămnicŭ, sb., cr. tamnica, slov. temnica, pol. ciemnica, mag. tömlöcz; temnicer, s. n. (paznic de închisoare, gardian), cf. sl. tĭmĭničarŭ „deținut”; întemnița, vb. (a încarcera). Vezi definitia »

IMPÚDIC, -Ă adj. Nerușinat, necuviincios. [Cf. fr. impudique, lat. impudicus]. Vezi definitia »

HEGHEMÓNIC, -Ă, heghemonici, -ce, adj. v. hegemonic. Vezi definitia »

ENTERÍTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de enterită. (< fr. entéritique) Vezi definitia »

POLITEMÁTIC, -Ă adj. cu mai multe teme. ◊ referitor la politematism. (< it. politematico) Vezi definitia »