copíe (-íi), s. f. – 1. Abundență, belșug. – 2. Duplicat. Lat. copia (sec. XVIII), intrat și prin filiera rus. kopija (Cihac, II, 72; Sanzewitsch 201), cf. copie. Sensul 1 este vechi, propriu latinismului transilvănean. – Der. copia, vb. din fr. copier; copiator, adj. (care copiază); copier, s. n. (registru de copii), din germ. Kopier(buch); copist, s. m., din fr. copiste; copios, adj., din lat. copiosus (sec. XIX). Vezi definitia »

PALEONTOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul complex al organismelor fosile animale și vegetale. [Pr.: -le-on-] – Din fr. paléontologie. Vezi definitia »

felíe (felíi), s. f. – Bucată tăiată dintr-un întreg. – Mr., megl. filie. Ngr. φελλί, din lat. offella (Meyer, Neugr. St., IV, 69; REW 6042; Vasmer, Gr., 59; Gáldi 188), cf. bg. filija, sb. felija (Romanski 103; cf. Miklosich, Fremdw., 87). Sec. XVIII. – Der. feliuță, s. f. (felie mică; ferigă, Aspidium filix), probabil prin confuzie cu felie și în loc de *feriuță, cf. ferigă; înfelia, vb. (a tăia în felii). Vezi definitia »

PEDUNCULOTOMÍE s. f. secționare chirurgicală a pedunculului cerebral. (< fr. pédonculotomie) Vezi definitia »

PULULÁȚIE s.f. 1. Înmulțire rapidă și abundentă. 2. Producere rapidă de țesuturi morbide. [Gen. -iei. / < fr. pullulation, cf. lat. pullullare – a se înmulți repede și mult]. Vezi definitia »