TRINITÁTE s. f. (În religia creștină) Treimea divină; Sfânta Treime. ♦ Grup de trei persoane, de trei lucruri etc. care formează o unitate. – Din fr. trinité, lat. trinitas, -atis. Vezi definitia »

númete adv. (reg.) cum s-ar zice, așa ca și cum; chipurile. Vezi definitia »

LEGITÁTE s. f. caracter obligatoriu, de lege, al unor fenomene. (< lege + -itate) Vezi definitia »

INOPORTUNITÁTE s.f. (Rar) Însușirea de a fi inoportun. [Cf. fr. inopportunité]. Vezi definitia »

CONDUCTIBILITÁTE s.f. Proprietate a unui material de a putea transmite căldura, electricitatea, vibrațiile sonore etc.; conducție. [Cf. fr. conductibilité]. Vezi definitia »