CAPORALÍSM s. n. (Rar) Regim politic în care predomină influența militarilor. – Din fr. caporalisme. Vezi definitia »

ORTOCROMATÍSM s. n. caracteristică a emulsiilor și materialelor fotografice de a fi ortocromatice. (< fr. orthocromatisme) Vezi definitia »

DEONTOLOGÍSM s.n. (În doctrinele moraliștilor englezi) Principiul acțiunii conforme datoriei și nu urmărind utilul sau binele. [După engl. deontology]. Vezi definitia »

BLANQUÍSM s.n. Curent comunist utopic, apărut în Franța în sec. XIX, care, pe plan teoretic, propaga ideea greșită a înfăptuirii revoluției pe calea comploturilor unor grupuri restrânse, neînțelegând necesitatea antrenării maselor largi la lupta revoluționară. ♦ Teorie și tactică complotistă în lupta revoluționară. [< fr. blanquisme, cf. Blanqui – revoluționar francez]. Vezi definitia »

IMPERIALÍSM s. n. 1. Politică de extindere a dominației sau autorității unui imperiu sau a unei națiuni asupra unor țări străine sau de dobândire de posesiuni coloniale și de menținere a lor. 2. (În concepția marxistă) Fază superioară de dezvoltare a capitalismului, caracterizată prin dominația monopolurilor, aparținând unor regimuri autoritare, conflagrații etc. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. impérialisme. Vezi definitia »