Definita cuvantului denudație
DENUDÁȚIE s.f. Denudare. ♦ Acțiunea de dezagregare și transportare a rocilor, cauzată de agenții externi. ♦ Starea unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. [Gen. -iei, var. denudațiune s.f. / cf. fr. dénudation].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu denudație
OPOZÍȚIE s.f. I. 1. Raport care se stabilește între două lucruri sau două situații opuse, contrare; contrast. ♦ Raport de excludere între două noțiuni sau judecăți, stabilit după anumite criterii. ♦ Diferență (fonetică) între două unități lingvistice. 2. Împotrivire, opunere. 3. Poziție pe care o ocupă un astru când Pământul se află între el și Soare; poziția a două corpuri cerești care se află la o distanță de 180 de grade pe bolta cerească unul față de celălalt. II. (În țările capitaliste) Grup politic parlamentar potrivnic partidului care se află la putere; (p. ext.) politică pe care o practică acest grup. [Gen. -iei, var. opozițiune s.f. / cf. fr. opposition, rus. opozițiia, lat. oppositio]. Vezi definitia »
TEORÍE, teorii, s. f. 1. Formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității. 2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. ◊ Loc. adv. În teorie = în mod abstract, speculativ. 3. (În sintagme) Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc. Teoria literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsaturile generale ale creației literare, curentele și metodele artistice etc. Teoria relativității = teorie a relațiilor dintre spațiu, timp și mișcare a materiei, în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într-o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor, cât și pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretică a instrucției militare. [Pr.:te-o-] – Din fr. théorie, lat. theoria. Vezi definitia »
CONDÚCȚIE, conducții, s. f. Denumire dată fenomenului de trecere a curentului electric și a celui de transmitere a căldurii prin masa unui corp. – Din fr. conduction. Vezi definitia »
COLPOTOMÍE s. f. incizie a peretelui vaginal; elitrotomie. (<fr. colpotomie) Vezi definitia »
vărzăríe s. f., art. vărzăría, g.-d. art. vărzăríei; pl. vărzăríi, art. vărzăríile Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z