papiț, papițuri s. n. 1. gură. 2. felație. 3. cuniliție. Vezi definitia »

ȘPRIȚ² s.n. Mașină pentru fasonarea garniturilor pe suprafața prăjiturilor. 2. Țâșnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune. [< germ. Spritze]. Vezi definitia »

ferdeléț, ferdeléțe, s.n. (reg.) măsură de capacite de 2 1/2 litri. Vezi definitia »

sumănúț, sumănúțe, s.n. (reg.) suman mai mic; sumănel, sumănaș, sumăniță, sumăieș. Vezi definitia »

guíț interj. – Imită strigătul porcului. Creație expresivă, cf. coviț. – Der. guița, vb. (despre porci, a scoate strigăte), cf. bg. gucam (după Conev 57, din bg. kviči); guițătură, s. f. (guițat). După cum g(r)unguni, gurlui, gunguri înseamnă totodată „a guița” și „a gînguri”, această rădăcină expresivă trebuie să reunească ambele sensuri, cf. guț, s. m. (porumbel). Vezi definitia »