ÎNOTĂTÓR, -OÁRE, înotători, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care înoată, care știe să înoate. 2. S. f. Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate; aripă. – Înota + suf. -ător. Vezi definitia »

AFÂNĂTÓR, afânătoare, s. n. Mașină de lucru folosită în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare; aerator. – Afâna + suf. -ător. Vezi definitia »

PĂIȘÓR, păișoare, s. n. (Reg.) 1. Păiuș (1). 2. Bețișor cu ajutorul căruia se înnegresc sprâncenele. – Pai + suf. -ișor. Vezi definitia »

JICLÓR s. n. tub prevăzut cu unul sau mai multe orificii calibrate, prin care se pulverizează combustibil în carburator. (< fr. jicleur) Vezi definitia »

ELECTROFÓR, electrofoare, s. n. Dispozitiv pentru experiențe de laborator, alcătuit dintr-un disc electrizat prin frecare și un disc metalic care poate fi electrizat prin influență de primul disc. – Din fr. électrophore. Vezi definitia »