sperjuráre, sperjurări, s.f. (înv.) jurământ fals făcut în fața justiției; sperjur. Vezi definitia »

a pierde din vedere expr. a uita; a omite involuntar. Vezi definitia »

DÁRE, dări, s. f. Acțiunea de a da². ◊ Loc. adj. (Despre oameni) Cu dare de mână = înstărit, bogat. ♦ Dare de seamă = raport, referat asupra unei activități, unei gestiuni etc. într-o anumită perioadă; prezentare critică a unei scrieri literare sau științifice, recenzie; relatare (în ziare) a unor fapte, întâmplări etc. Dare la semn = tragere la țintă. Dare în judecată = chemare a unei persoane în fața unei instanțe judecătorești în calitate de pârât. Dare la lumină = publicare, tipărire. Dare pe față (sau în vileag) = divulgare, demascare. ♦ (În evul mediu, la români) Nume generic pentru obligațiile în bani și în natură; impozit. – V. da². Vezi definitia »

RECHEMÁRE, rechemări, s. f. Acțiunea de a rechema și rezultatul ei; chemare înapoi. – V. rechema. Vezi definitia »

FILOZOFÁRE, filozofări, s. f. Faptul de a filozofa. – V. filozofa. Vezi definitia »