Definita cuvantului derivație
DERIVÁȚIE s.f. 1. Ramificație, braț al unei ape, al unei canalizări, al unui circuit telefonic, electric etc. 2. Deviere a unui proiectil din planul de tragere, provocată de mișcarea sa de rotație. 3. Derivare (3) [în DN]. 4. Abatere a sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. ♦ Modificare a tulburărilor organice prin producerea unei reacții dintr-o altă zonă. [Gen. -iei, var. derivațiune s.f. / cf. fr. dérivation, it. derivazione, lat. derivatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu derivație
CONSACRÁȚIE s.f. (Rar) Consacrare; (spec.) sacrificiu, ofrandă adusă zeilor. [Gen. -iei, var. consacrațiune, consecrație s.f. / cf. lat. consecratio, fr. consécration]. Vezi definitia »
OOFORORAFÍE s. f. suturare a ovarului. (< fr. oophororraphie) Vezi definitia »
LABIODONȚÍE s. f. raport de ocluzie în care dinții incisivi frontali de pe arcada superioară se întâlnesc pe marginea incisivă cu cei de pe arcada inferioară. (< fr. labiodontie) Vezi definitia »
FENOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul influenței factorilor climatici asupra înfloririi și fructificării plantelor, a migrațiunii păsărilor etc. [Gen. -iei. / < fr. phénologie, cf. gr. phainein – a apărea, logos – știință]. Vezi definitia »
șótie (-ii), s. f. – Poznă, farsă, ghidușie. – Var. Mold. șoată. Origine incertă. Pornind de la șoată, se poate presupune că este o deformație a lui șoadă „glumă”, de la șod. Der. din sl. šŭtŭ „glumeț”, šutiti „a spune glume” (Tiktin) nu satisface fonetic; cea care se bazează pe sotea „numele diavolului” (Bogrea, Dacor., IV, 848) pare mai puțin dubioasă. Vezi definitia »