VERTÉBRĂ s.f. Fiecare dintre oasele în formă de inel care alcătuiesc coloana vertebrală, în canalul căreia se află măduva spinării. // În forma vertebr-, vertebro-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „care are vertebre”; „(referitor la) șira spinării”, „coloana vertebrală”, „vertebrat”. [< fr. vertèbre, cf. it., lat. vertebra < vertere – a întoarce]. Vezi definitia »

PROTEINOGRÁMĂ s. f. examen de laborator care determină prezența, cantitatea de proteine din sânge; buletin care conține rezultatul. (< fr. protéinogramme) Vezi definitia »

EȘANCRÚRĂ s. f. 1. excavație arcuită în malul mării. 2. scobitură arcuită pe marginea oaselor sau a unor organe. (< fr. échancrure) Vezi definitia »

REVIVISCÉNȚĂ, reviviscențe, s. f. Revenire la viață; înviorare, însuflețire. ♦ (Biol.) Proprietate a unor plante și animale acvatice (inferioare) de a reveni la viață prin umiditate, după ce s-au uscat. ♦ Fig. Reapariție a unor stări de conștiință uitate. – Din fr. reviviscence. Vezi definitia »

pișteálă, piștéli, s.f. (înv. și reg.) 1. curgere înceată, scurgere, prelingere; izvorâre, țâșnire. 2. mlaștină, smârc; băltoacă. Vezi definitia »