știft (-turi), s. n. – Tijă metalică, cui de cizmărie. Germ. Stift (Tiktin). Vezi definitia »

raft (ráfturi), s. n. – Harnașament, hamuri. Tc. raft ‹ per. raht (Șeineanu, II, 299), cf. ngr. ῥάχτια, sb. raht. – Der. rahtivan (var. rară raftivan), s. m. (slujbaș care se îngrijea de rafturile cailor de la curte), din tc. rahtevan; înrăfturat, adj. (înșeuat). Vezi definitia »

HOVERCRÁFT s.n. Vehicul care se mișcă pe o pernă de aer, generată de un motor special care aruncă jeturi de aer orientate. [< engl., fr. hovercraft]. Vezi definitia »

BIBLIORÁFT s. n. mapă de carton, clasor pentru păstrarea corespondenței, a actelor etc. (< fr. bibliorhapte) Vezi definitia »

left (léfți), s. m. – 1. Monedă de aur de cinci ducați. – 2. Medalie, medalion. – 3. Colier, salbă. Ngr. λεφτόν, formă populară a lui λεπτόν „centimă” (Cihac, II, 668; DAR; Gáldi 205). Nu este posibilă der. din bg. levče „monedă” (Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Sensul 3 se explică prin uzul comun al medaliilor de aur cu mărgele în șirag. Vezi definitia »