POLIPIÉR s.n. Colonie de polipi (1). ♦ Scheletul calcaros al madreporilor. [Pron. -pi-er. / < fr. polypier]. Vezi definitia »

ALDEGREVER, Heinrich (1502 -c. 1588), gravor, pictor și orfevreu german. Lucrări într-o viziune realistă, care se disting prin finețea tratării. Portrete ale contemporanilor săi, scene mitologice și religioase. Vezi definitia »

CENTROMÉR s. n. regiune prin care cromozomul se atașează de fibrele fusului în timpul diviziunii celulare. (< fr. centromère) Vezi definitia »

ciér, ciére, s.n. (reg.) semn, crestătură, răboj. Vezi definitia »

KÁIZER¹, kaizeri, s. m. Denumire dată împăraților „Sfântului imperiu roman de națiune germană” și apoi împăraților Germaniei; persoană care purta acest titlu. [Scris și: kaiser. – Pr.: kai-zăr] – Din germ. Kaiser. Vezi definitia »