ȚÂRÚCĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țâră; țârică, țârișoară. ◊ Expr. Nici țârucă = lipsit cu totul de... – Țâră + suf. -ucă. Vezi definitia »

HOMOGENÉZĂ s. f. totalitatea generațiilor succesive dintr-un strămoș comun. (< fr. homogenèse) Vezi definitia »

hușníță¹ s.f. (înv.; în expr.) pușcă hușniță = mortieră. Vezi definitia »

AMPRÉNTĂ s. f. 1. urmă lăsată de un obiect prin apăsare. ♦ (pl.) ĕ digitale = urmele lăsate de vârfurile degetelor pe ceva. 2. mulaj al maxilarului sau al unei părți din acesta servind pentru lucrarea protezelor dentare. 3. (fig.) urmă lăsată de o idee, de o stare psihică etc. (< fr. empreinte) Vezi definitia »

mícsă, mícse, s.f. (reg.) zambilă. Vezi definitia »