CULMINÁ, pers. 3 culmineáză, vb. I. Intranz. 1. (Despre aștri) A atinge punctul de culminație. 2. Fig. A atinge stadiul cel mai înalt al unei situații, a ajunge la apogeu. – Din fr. culminer, lat. culminare. Vezi definitia »

ZANANÁ s. f. v. zenana. Vezi definitia »

REEȘALONÁ vb. tr. a eșalona (2) din nou o datorie (scadentă), stabilind noi termene de plată. (< re¹- + eșalona) Vezi definitia »

DONÁ vb. I. tr. A face o donație; a dărui. [< fr. donner, it., lat. donare]. Vezi definitia »

a o îmbulina expr. a se încurca, a o încurca; a avea de înfruntat un necaz. Vezi definitia »