tinctúră (-ri), s. f. – Medicament obținut prin dizolvarea în alcool a elementelor active dintr-o plantă. Lat. tinctura (sec. XIX). Vezi definitia »

PRETÉXTĂ adj.f. Togă pretextă (și s.f.) = togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni. [< lat. (toga) praetexta]. Vezi definitia »

STEATÓZĂ s.f. Degenerescență a unui țesut sau organ, cauzată de invadarea lui cu grăsimi. [< fr. stéatose]. Vezi definitia »

GÂRLIȚĂ², gârlițe, s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons). – Et. nec. Vezi definitia »

ANGHELÍCĂ s. f. v. angelică. Vezi definitia »