AUTOMEDICÁȚIE s. f. practica de a lua medicamente din proprie inițiativă, fără prescripție medicală. (< fr. automédication) Vezi definitia »

NĂUCÍE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. [Pr.: nă-u-] – Năuc + suf. -ie. Vezi definitia »

FABULÁȚIE s.f. 1. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar; prezentare a unor fapte, întâmplări imaginare drept reale sau posibile. 2. Povestire alegorică; (p. ext.) povestire cuprinsă într-o operă literară; afabulație. [Gen. -iei, var. fabulațiune s.f. / cf. fr. fabulation, lat. fabulatio]. Vezi definitia »

PULPECTOMÍE s.f. (Med.) Extirpare (totală) a țesuturilor pulpare ale unui dinte. [Gen. -iei. / < fr. pulpectomie]. Vezi definitia »

BRONHODILATÁȚIE s. f. dilatație a bronhiilor și a bronhiolelor. (< fr. bronchodilation) Vezi definitia »