DIZARMONÍE s.f. (Liv.) Lipsă de armonie, discordanță. [Gen. -iei. / < it. disarmonia]. Vezi definitia »

INFIBULÁȚIE s.f. Operație practicată de unele populații primitive pentru a suprima coitul, constând din unirea cu ajutorul unui inel a labiilor și a prepuțului. [Gen. -iei. / < fr. infibulation]. Vezi definitia »

ELECTROFIZIOLOGÍE s. f. ramură care studiază manifestările biocurenților ce însoțesc procesele fiziologice. (< fr. électrophysiologie) Vezi definitia »

MUZEOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul organizării muzeelor, al conservării și prezentării exponatelor dintr-un muzeu; muzeistică. [Pron. -ze-o-, gen. -iei. / < fr. muséologie, cf. engl. museology]. Vezi definitia »

NĂTÂNGÍE, nătângii, s. f. 1. Lipsă de inteligență, de pricepere; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie. Vezi definitia »