INVOCAȚIÚNE s.f. v. invocație. Vezi definitia »

ECLOZIÚNE s.f. 1. Ieșire a puilor, a larvelor din ou. 2. (Fig.) Ieșire la iveală, înflorire; manifestare. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. éclosion, cf. éclore – a ieși din ou]. Vezi definitia »

DECOMPRESIÚNE, decompresiuni, s. f. 1. Decomprimare. 2. Reducere a presiunii din cilindrul unei mașini, al unui recipient etc. prin stabilirea unei comunicații cu mediul înconjurător. 3. Micșorare treptată, în timp, a presiunii exercitate asupra unui scafandrier sau asupra unui echipaj submarin scufundat, la ieșirea acestuia la suprafață, pentru a evita embolia gazoasă. – Din fr. décompression. Vezi definitia »

RELEGAȚIÚNE s.f. v. relegație. Vezi definitia »

síne pron. – El însuși. Lat. se, modelat ca mine, tine, pentru a evita prezența unui cuvînt monosilabic în poziție tonică, cf. lat. sese, sp. consigo. Se folosește ca mine (pron. pers. de persoana a-III-a, la cazurile prepoziționale; înv., acuzativ fără prep.); dar a ajuns să însemne „cuget lăuntric”, sens cu care se folosește ca s.: în sinea lui ‹ în sine „înlăuntrul său”, în sinea mea „pentru mine” etc.; și, de asemeni, cu posesivul enclitic în sine-mi, în sine-ți, în sineși. În sec. XIX s-a folosit pentru a traduce pref. auto-; sineiubire (egoism); sinestătător (autonom) etc. Dintre aceste formații s-au păstrat în limbă numai sinucidere și sinucigaș. Vezi definitia »