ȘÁNCRU, șancre, s. n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecțioși. – Din fr. chancre. Vezi definitia »

ANGELOLÁTRU, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică angelolatria. (< fr. angélolâtre) Vezi definitia »

ÁSTRU¹ s. m. /s. n. 1. corp ceresc natural. 2. (fig.) creator, artist cu un mare renume. (< fr. astre, lat. astrum, gr. astron) Vezi definitia »

MĂCĂLEÁNDRU, măcălendri, s. m. Pasăre mică migratoare și cântătoare, cu penajul cenușiu și cu fruntea, părțile laterale ale capului, ale gâtului și pieptului roșii-galbene (Erithacus rubecula rubecula). – Cf. ucr. makoliandra. Vezi definitia »

HOLÉNDRU s. n. 1. element de legătură a două conducte, constând dintr-o piesă tubulară și una sau două piulițe; racord olandez. 2. mașină folosită la decortizare. 3. nume dat unor instalații de rafinare, de înălbire etc. mai ales din industria hârtiei. (< germ. Holländer) Vezi definitia »