SONERÍE, sonerii, s. f. 1. Dispozitiv de semnalizare sonoră care emite sunete (intermitente) cu ajutorul unui mic clopot atins de un ciocănel special; p. ext. sunet produs de acest dispozitiv. ◊ Sonerie electrică = sonerie în care ciocănelul este acționat de un electromagnet. 2. Buton care, prin apăsare, declanșează funcționarea unei sonerii (1). – Din fr. sonnerie, it. soneria. Vezi definitia »

MAROCHINERÍE s.f. v. marochinărie. Vezi definitia »

ANTROPOZOFÍE s.f. Concepție mistică și credință mistică care înlocuiește pe Dumnezeu cu ființa umană divinizată. [< fr. anthroposophie]. Vezi definitia »

NEONATOLOGÍE s. f. Specialitate medicală care se ocupă cu studiul nou-născutului sănătos, cu depistarea, diagnosticarea și tratarea bolilor specifice acestei grupe de vârstă, precum și cu îngrijirea și protezarea pentru menținerea în viață a nou-născutului prematur. – [sursă: Wikipedia; cf. dicționar Ortografic, dar MDN indică neonatalogie]. Vezi definitia »

SINOPSÍE s. f. contopire a razelor vizuale pentru a forma imaginea; sinestezie vizuală. (< fr. synopsie) Vezi definitia »