Definita cuvantului dizgrația
DIZGRAȚIÁ vb. I. tr. (Uneori ironic) A înceta de a mai favoriza pe cineva, a-l arunca în dizgrație. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, var. dezgrația vb. I. / < it. disgraziare, fr. disgracier, după grație].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dizgrația
teoria care susține că viața terestră a existat mai întâi pe o altă planetă și apoi a fost „adusă” aici. Vezi definitia »
ÎNAPÓIA1 prep. (Construit cu gen.) În urma, îndărătul cuiva sau a ceva. – Din înapoi. Vezi definitia »
zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie Vezi definitia »
materia concreta, abstracta si intermedierea ei psihicul ca una Vezi definitia »
APRECIÁ, apreciez, vb. I. Tranz. 1. A determina în bani o valoare materială; a evalua. ♦ A prețui (la justa valoare) pe cineva sau ceva. 2. A socoti, a conchide. [Pr.: -ci-a] – Fr. apprécier. Vezi definitia »