Definita cuvantului dizgrația
DIZGRAȚIÁ vb. I. tr. (Uneori ironic) A înceta de a mai favoriza pe cineva, a-l arunca în dizgrație. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, var. dezgrația vb. I. / < it. disgraziare, fr. disgracier, după grație].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dizgrația
OPACIFIÁ, opacifiez, vb. I. Refl. A deveni opac2, a se face opac2. [Pr.: -fi-a] – Din fr. opacifier. Vezi definitia »
ALIÁ, aliez, vb. I. 1. Refl. A încheia un tratat de alianță. 2. Tranz. A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi, pentru a obține un aliaj. [Pr.: -li-a] – Fr. allier. Vezi definitia »
INVENTARIÁ vb. I. tr. A înscrie în inventar bunuri, lucruri etc. evaluând obiectele înscrise. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. inventarier]. Vezi definitia »
APROPRÍA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca un lucru să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Din fr. approprier, lat. appropriare. Vezi definitia »
DEZASOCIÁ vb. I. 1. tr., refl. A rupe, a desființa o asociație. 2. refl. (Despre asociații) A se desface. [Cf. fr. désassocier]. Vezi definitia »