Definita cuvantului desinență
DESINÉNȚĂ s.f. Element morfologic care se adaugă în limbile flexionare la tema unui cuvânt pentru a arăta persoanele (la verbe) și cazurile (la substantive, adjective etc.). [Var. dezinență s.f. / cf. fr. désinence, lat. t. desinentia].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu desinență
fleașcă2, adj. invar. 1. moale, flasc; vâscos. 2. foarte ud. Vezi definitia »
negospodárcă, negospodárce, s.f. (înv.) femeie care nu e bună gospodină. Vezi definitia »
cînépă (cînepe), s. f.1. Plantă textilă. – 2. (Arg.) Păr, plete. – Var. cînipă. megl. cǫnipă. Lat. *canapa, forma vulg. de la clasicul cannabis (Diez, I, 107; Pușcariu 368; Candrea-Dens., 346; REW 1599; Philippide, II, 635; Graur, Rom., LVI, 106; Rosetti, I, 57; DAR). Forma vulg. se confirmă prin. it. canapa; cf. și fr. chanvre, sp. cañamo, port. cannamo, alb. kërp. Miklosich, Slaw. Elem., 25, se gîndea la un etimon sl. Cf. canap. Der. cînepar, s. m. (pasărea-cînepii, Acanthus cannabina); cînepioară s. f. (plantă, turiță mare; pasărea-cînepii); cînepiște, s. f. (teren cultivat cu cînepă); cînepiu, adj. (de culoarea seminței de cînepă); cînepoală, s. f. (plantă, turiță-mare, Eupatorium cannabinum; Agrimonia); cînepărie, s. f. (cînepiște). Cînepiște este o adaptare a bg. konopište (Conev 73); este însă mai greu de derivat numele de cînepar din bg. konopinka (Conev 54). Vezi definitia »
GERBÉRĂ (GÉRBERĂ), gerbere, s. f. Plantă ornamentală din familia compozitelor, cu flori divers colorate (Gerbera Jamesonii). – Din lat. Gerbera [Jamesonii], numele științific al gerberei. Vezi definitia »
víță (-țe), s. f.1. Vie (Vitis vinifera). – 2. Lăstar, mlădiță de vie. – 3. Urmaș, descendent. – 4. Fiecare dintre ramificațiile care împletesc o funie sau o codiță. – 5. Șuviță de păr. – Megl. viță. Lat. vῑtĕa (Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Pușcariu 1911; Tiktin; REW 9388), cf. it. dial. vittsa, fr. vis. Der. din rus. vica (Weigand, BA, III, 109) este total improbabilă, deoarece cultivarea viței de vie nu este proprie țărilor sl. Pentru trecerea semantică de la ideea de „lăstar” la cea de „smoc”, cf. sp. guedejalat. viticula.Der. vițion, s. n. (smoc); vițos, adj. (mițos). Din rom. provin ngr. βίτσα (Meyer, Neugr. St., II, 18; Hoeg 132), bg., sb., rus. vica (Capidan, Raporturile, 220). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z