pîrleáz (pârleázuri), s. n. – Scară sau treaptă de trecere peste un gard. Sl., cf. bg. prelĕz, sb., cr. prelaz, slov. prilaz (Cihac, II, 291; Conev 74), din sl. prĕlaziti „a traversa, a străbate”. Vezi definitia »

BURNAZ, Cîmpia Burnazului sau Burnasului, porțiune în S Cîmpiei Române, între Olt la V, Dunăre la S și linia Argeș-Cîlniștea la N și E, cu aspect de pod (alt. medie: 90 m), cu numeroase crovuri (numite local „padine”). Alcătuită din strate orizontale de argile și nisipuri terțiare peste care stau nisipuri și pietrișuri cuaternare, acoperite de o pătură groasă de loess. Străbătută de cursurile inferioare ale Vedei și Călmățuiului. Cereale. Pomicultură. Viticultură (Greaca). Vezi definitia »

NAZ- v. nazo-. Vezi definitia »

CABÁZ, cabazi, s. m. (Înv.) Om poznaș, glumeț. – Tc. [hok]kabaz. Vezi definitia »

EXTÁZ, extaze, s. n. 1. Stare psihică de mare intensitate, caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare, imobilitate, scăderea controlului asupra propriei persoane, euforie, halucinații etc., care apare sub influența unor ritualuri și practici religioase. ♦ (Med.) Stare nervoasă în care bolnavul, urmărit de idei fixe și de exaltare mintală, este lipsit de senzații și incapabil de mișcări voluntare. 2. Admirație profundă, nețărmurită; adorație, venerație. – Din fr. extase. Vezi definitia »