SILF, -Ă, silfi, -e, s. m. și f. (Rar la f.; în mitologia popoarelor germanice) Duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului. – Din fr. sylphe, lat. sylphus. Vezi definitia »

SINADÉLF s. m. monstru dublu, caracterizat printr-un singur cap și trunchi, cu opt membre. (< fr. synadelphe) Vezi definitia »

ȘELF, șelfuri, s. n. Regiune a fundului bazinelor oceanice, cuprinsă între linia de țărm și povârnișul continental, reprezentând zona marginală submersă a continentelor. – Din germ. Schelf. Vezi definitia »

DIDÉLF, -Ă I. adj. care prezintă didelfie. II. s. m. pl. marsupiale fosile carnivore mai mici decât cangurul (oposum). (< fr. didelphe/s/, gr. delphys, matrice) Vezi definitia »

GOLF², golfuri, s. n. Parte a unui ocean, a unei mări sau cotitură a unui lac care înaintează într-o deschizătură (largă) a uscatului. – Din fr. golfe. Vezi definitia »