Definita cuvantului diafonie
DIAFONÍE s.f. 1. Auzire a unei convorbiri telefonice de pe un circuit pe altul. 2. (Muz.) Acord muzical în care un sunet este susținut de octava, cvarta sau cvinta lui corespunzătoare. ♦ Muzică veche pe două voci. [Gen. -iei. / < fr. diaphonie, cf. gr. diaphonia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu diafonie
ESTROMANÍE s.f. (Liv.) Nimfomanie. [Gen. -iei. / cf. it. estromania]. Vezi definitia »
GENONIMÍE s. f. disciplină care studiază problemele genetice ale organismelor. (< genonim + -ie) Vezi definitia »
OXITONÍE s. f. accentuare a unui cuvânt pe ultima silabă. (după fr. oxytonisme) Vezi definitia »
TURCOFOBÍE s. f. ură maniacală față de turci. (< fr. turcophobie) Vezi definitia »
BIJUTERÍE s.f. 1. Obiect de podoabă; giuvaer. ♦ (Fig.) Lucru elegant și de mare preț. 2. Magazin, atelier, fabrică de bijuterii, de giuvaericale etc. [Gen. -iei. / < fr. bijouterie]. Vezi definitia »