OMNIPOTÉNȚĂ s.f. Putere nelimitată; atotputernicie. [Cf. fr. omnipotence, cf. lat. omnis – tot, potentia – putere]. Vezi definitia »

ORHÍTĂ, orhite, s. f. Boală caracterizată prin inflamarea cordonului spermatic și a testiculelor. – Din fr. orchite, germ. Orchitis. Vezi definitia »

PERMANÉNȚĂ s. f. însușire a unui lucru, a unei acțiuni etc. de a fi permanent(ă). ♦ în ~ = permanent, continuu. ◊ birou, serviciu în unele întreprinderi care funcționează fără întrerupere. (< fr. permanence) Vezi definitia »

țeávă (-țévi), s. f. – Tijă, tub. – Var. Bucov. țavie. Mr. țae, megl. țavă. Sl. cĕvĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 431; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Iordan, Dift., 79; Conev 61; Ivănescu, BF, VI, 102), cf. bg. cĕva, cr., slov. cĕv, pol. cewie. Vezi definitia »

méstecă¹, s.f. (pop.) 1. rășină de brad, galbenă și dulce, care se mestecă sau se mănâncă. 2. pastă de chițion. Vezi definitia »