PLÁNTĂ s.f. Nume generic dat vegetalelor (ierburi, copaci, arbuști etc.). ♦ Iarbă, plantă erbacee. 2. (Anat.) Fața interioară a piciorului, talpa, laba, care ia contact cu pământul. [< lat. planta, cf. fr. plante]. Vezi definitia »

PELÉTĂ s.f. Granulă obținută prin peletizare. [< engl. pellet – pilulă]. Vezi definitia »

TRIPSÍNĂ s. f. enzimă secretată de pancreas, sub formă de tripsinogen, care descompune proteinele în aminoacizi. (< fr. trypsine) Vezi definitia »

PRUNCÚȚĂ, pruncuțe, s. f. (Reg.) Prunculiță. – Pruncă + suf. -uță. Vezi definitia »

REGĂȚEÁNCĂ, regățence, s. f. Regățeană. – Regățean + suf. -că. Vezi definitia »