ȘTÉVIE, ștevii, s. f. Plantă erbacee cu tulpină puternică, cu frunze ovale, comestibile, a cărei rădăcină este folosită în medicină pentru proprietățile ei astringente și depurative (Rumex patientia). ◊ Compus: ștevie-de-munte = plantă erbacee perenă, cu tulpina înaltă de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz în inflorescențe (Astrantia major). – Din sl. štavije, bg. štavel, scr. štavlije. Vezi definitia »

GLACIÁȚIE s.f. (Geol.) Proces de intensă dezvoltare a ghețarilor pe regiuni întinse ale Pământului, care a avut loc din precambrian până în cuaternar; perioada glaciară. [Pron. -ci-a-. / < fr. glaciation]. Vezi definitia »

HERNÍE s.f. Umflătură cauzată de ieșirea unui organ din cavitatea în care stă în mod normal; (spec.) ieșire a intestinului subțire din peritoneu. [Gen. -iei. / < fr. hernie, lat. hernia]. Vezi definitia »

HAGIOGRAFÍE s. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viețile sfinților; hagiologie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. hagiographie. Vezi definitia »

SEGMENTÁȚIE s. f. segmentare. (< fr. segmentation) Vezi definitia »