CENESTEZÍE s. f. Impresie generală, nediferențiată, care rezultă din totalitatea senzațiilor primite de la organele interne, caracterizându-se printr-o dispoziție plăcută sau neplăcută; sensibilitate care reflectă propria existență fizică. – Din fr. cénesthésie. Vezi definitia »

copáie (copắi), s. f. – Albie, troacă dintr-o singură bucată, făcută dintr-o jumătate de trunchi de copac scobit, ca o luntre. Are folosiri multiple, ca albie de spălat, covată de frămîntat, lighean sau leagăn, astfel încît ajunge echivalent al acestor cuvinte. – Mr. cupane, megl. cupană. Sl. (bg. kopanja, sl. kòpanja), din sl. kopati, kopajo „a goli” (Cihac, II, 72; Conev 64; DAR), cf. a scobi. Aceleiași rădăcini sl. îi aparțin copăi, vb. (a săpa; a prăși), cf. sb. kópati „a săpa”; copancă, s. f. (Maram., groapă făcută de căderea unui copac), din rut. kopanka „groapă”; copeneață, s. f. (cutie; piuliță de pisat), dintr-un cuvînt sl. neindentificat. Vezi definitia »

SUPRASATURÁȚIE s. f. 1. Stare instabilă a unei soluții în care concentrarea substanței dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturației. 2. Fig. (Fam.) Starea celui prea sătul (de ceva). – Supra-+ saturație (după fr. sursaturation). Vezi definitia »

DECARBURÁȚIE s. f. decarburare. (< fr. décarburation) Vezi definitia »

SUMĂNĂRÍE, (2) sumănării, s. f. 1. Meseria sumănarului. 2. Atelier sau prăvălie de sumane. – Sumănar + suf. -ie. Vezi definitia »