Definita cuvantului diegeză
DIEGÉZĂ s.f. (Rar) Povestire, narațiune consecutivă; expunere. [Pron. di-e-. / < germ. Diegese].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu diegeză
LUNÚRĂ s.f. (Silv.) Defect în structura lemnului, constituind începutul de putrezire a acestuia. [< fr. lunure]. Vezi definitia »
egrétă (egréte), s. f. – Mănunchi de pene, moț. Fr. aigrette, cf. rus. jegret. Vezi definitia »
DOCTORANTÚRĂ s. f. doctorat. (< rus. doktorantura) Vezi definitia »
ANÁFURĂ s. f. Bucățele de prescură care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei. [Var.: anáforă, náfură s. f.] – Slav (v. sl. (a)nafora < gr.). Vezi definitia »
tăcăiálă, tăcăiéli, s.f. (pop.) ticăit; palpitație, zvâcnire. Vezi definitia »