Definita cuvantului difracție
DIFRÁCȚIE s.f. Deviere a unei raze luminoase, a unei unde sonore etc. care străbate un orificiu îngust sau întâlnește muchia unui corp opac. [Gen. -iei, var. difracțiune s.f. / cf. fr. diffraction].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu difracție
INDIANOLOGÍE s. f. studiu asupra indienilor din America. (< fr. indianologie) Vezi definitia »
FOCOMETRÍE s. f. capitol care are ca obiect determinarea distanței focale a sistemelor optice. (< fr. focométrie) Vezi definitia »
ALOCÁȚIE, alocații, s. f. Alocare; (concr.) sumă acordată de stat sau de o instituție pentru un anumit scop. ♦ Indemnizație acordată de stat, în anumite condiții, unei anumite persoane. – Din fr. allocation. Vezi definitia »
evanghélie (evanghélii), s. f. – Parte a Bibliei care cuprinde viața și învățătura lui Cristos. – Var. (pop.) vanghelie. Mr. ving’el’u. Ngr. εύαγγέλιον. Sec. XVI (Murnu 23). – Der. evangelic (var. înv. evanghelic), adj., din fr.; evang(h)elist, s. m.; evang(h)eliar, s. n.; evang(h)eliza, vb.; tetra(e)vanghel, s. n. (evangheliar), din gr. τετραευαγγέλιον. Vezi definitia »
ARHEOETNOLOGÍE s. f. paleoetnologie. (< arheo- + etnologie) Vezi definitia »